Răspuns:
Obiciuri și tradiții din județul Argeș Rezumat Zona etno-geografică și spirituală a Argeșului a păstrat și perpetuat o bogată zestre culturală, rod al înțelepciunii și al activității creatoare a oamenilor de aici. Locuind într-un spațiu unde s-au născut mituri si legende, oamenii acestor meleaguri, păstrători de limbă și datini, au ținut prinsă flacăra tradiției, meșteșugurilor și a dragostei de natură, prietena milenară a românilor. Caracteristica esențială a culturii populare argeșene o constituie diversitatea creației artistice dezvoltate pe o bază ancestrală, izvorâtă din setea de frumos a celor ce si-au ctitorit viața pe aceste plaiuri. Târguri, obiceiuri Târgurile anuale și săptămânale ale meșterilor populari, desfășurate în diverse localități ale județului Argeș, prilejuiesc pe lângă desfacerea unor produse ale artei tradiționale și organizarea de manifestări folclorice.
Cele
mai
vechi
manifestări festiviste
cu
pronunțat
caracter popular
sunt: Festivalul Primăverii(Pitești), Nedeia Topologului (Sălătrucu), Răvășitul oilor (Corbi), Sus la munte, la Muscel(Voina) etc. În zona Argeșului s-au statornicit 9 obiceiuri de iarnă, concentrate reprezentativ pe Valea Vâlsanului: Colindatul în Ajunul Crăciunului, Steaua, Plugușorul, Sorcova, Jocul Caprei (păstrate în toate satele) și Buhaiul, Nuielele, Bradul si Vasilca (întâlnite mai rar, în zone izolate). Scenele jucate de colindători (Steaua, Capra, Plugușorul) sunt precedate și urmate de cântece înălțate de membrii cetelor colindătoare constituite în grupuri vocalice. Dintre toate obiceiurile de iarnă, Jocul Caprei are libertatea să creeze cele mai reușite momente vesele și satirice. Obiceiurile își încheie repertoriul prezentat printro urare directă, un fel de binecuvântare colectivă pentru noul an. În unele sate de pe Valea Vâlsanului se mai urează încă în versuri tradiționale: „Cum să prăsăste cenusa-n vatră, Asa să să prăsască puii si vitele În curtea și casa dumneavoastră”. 1
La sfârșitul uratului colindătorii sunt răsplătiți cu asa-zisele colindețe: covrigi, biscuiți sau produse pomicole. Pentru Steaua, Sorcova, Buhaiul, Jocul Caprei se obișnuiește în zona Argeșului să fie răsplătiți colindătorii prin „gologani”, mai vechi ori mai noi. În general sunt colindate toate casele, cerându-se anterior acordul gospodarilor pentru urare. Numai la colindatul din Ajunul Crăciunului nu se mai cere încuviințarea gazdei, ci se colindă în virtutea tradi ției din casă în casă spre a vesti apropiata Nastere a Pruncului Iisus. Din secolul XIX pe teritoriul județului Arge ș circula un frumos colind din versurile căruia reieșea, printre altele, că în zonă existau boi falnici și puternici și se plămădea o pâine micuță, cât un măr, un fel de chiflă din zilele noastre. Potrivit unor informații din epocă, în zonă circula un colind popular de originalitate și frumusețe aparte: „Mâine veacul se-nnoieste Plugusorul iar porneste Și-ncepe a colinda, Pe la case a ura… De urat am mai ura Dar ne frică c-om însera Că nu suntem de ici, colea; Noi venim tocmai de la Cuca Unde sa face mămăliga cât nuca Și-o păzește cu măciuca Să n-omănânce furnica, Nici cățeaua lui Nea Ilie, C-o duce la puscărie. Cu clopoței, cu zurgălăi Ia mai urați măi, flăcăi! La final de colindare Vă mai facem o urare, 2
Vrem ca-n veacul care vine Să vă găsim numai bine. La anu’ și la mulți ani Să ne dați și gologani!
Explicație:
sper ca te am ajutat
