Motivează, continuînd reflecţia Creatorului din fragment, printr-un argument propriu, de ce omul a fost așezat în centrul lumii.

Pentru a-şi desăvîrşi opera de creaţie, Dumnezeu l-a făcut pe om, ca acesta să cunoască legile care conduc universul, să-i iubească frumu- seţea şi să-i admire grandoarea.
Te-am aşezat în mijlocul lumii – zise Creatorul către Adam – ca să poţi privi mai uşor în jurul tău, să vezi tot, să pătrunzi tot. Te-am creat ca pe o fiinţă nici cerească, nici pămîntească – nici muritoare, nici nemuritoare, ca să fii tu însuţi liberul tău plăsmuitor şi biruitorul tău; tu poţi coborî pînă la a deveni animal şi poţi să te înalţi pînă la a renaşte ca o fiinţă divi- nă. Restul vietăţilor primesc cînd vin pe lume ceea ce le trebuie – spiritele înalte sînt de la început, sau îndată după aceea, ceea ce vor trebui să fie şi să rămînă pentru vecie. Numai tu poţi creşte şi înflori după propria ta voie – tu singur porţi în tine sîmburele unei vieţi universale.

Pico della MIRANDOLA