E o zi frumoasă de vară. Soarele încălzește pământul și ne îndeamnă să ieșim din casă.
Plec împreună cu fratele meu în paduricea de lângă casă, să adunam castane. Facem asta in fiecare an. E un castan comestibil aproape de casa noastră.
In timp ce căutăm castane, lângă noi un morman de frunze se mișcă zgomotos. Ne uităm unul la celălalt, și eu deja îmi fac griji și fel de fel de gânduri.
Deodată, dintre frunze, o zbughește pe lângă noi un iepure mare, ci urechile lasate pe spate.
Inima îmi bate cu putere și îmi ia ceva timp sa-mi revin. Fratele meu se prăpădește de râs văzându-mi teama în priviri.
