Răspuns:
Spre sfârșitul iernii, micul Cantemir a primit în dar de la soția pădurarului un pui de vulpe.
Însă, puiul de vulpe nu vorbea, așa cum știa micul Cantemir din poveștile pe care le citise. A venit primăvara, dar puiul de vulpe care locuia acum în cușca cățelului Bob care se afla la țară, tot nu vorbea.

Într-o seară, când ziua se îmbina cu noaptea, micul Cantemir iese afară să vadă puiul de vulpe și aude o muzică misterioasă. Înaintează și ajunge sub cireșul care începuse să fie învăluit într-o brumă albă. Atunci, sunetele de fluiere și clopote sunt înlocuite cu sunete suave de orgă. Privește în stânga lui unde era un cub de gheață verde și-l vede pe Anderson la o masă, scriind povești, iar alături o laponă mică cânta la orgă.
În acel moment îl aude pe cireș strigându-l, dar limba i se împleticește și nu-i poate răspunde.
Cireșul care era acum în plină floare îi spune că are dreptul să-și pună o dorință fiindcă a nimerit exact la momentul transformării lui. Micului Cantemir i se împleticește din nou limba în gură și reușește să scoată doar niște sunete ciudate care-l fac pe cireș să râdă, îngropându-l pe Cantemir în flori.
