Citiţi, cu atenţie sursele, de mai jos:
A. „Cea mai nocivă şi, din punct de vedere istoric, cea mai importantă caracteristică a terorii leniniste nu a fost cantitatea victimelor, ci principiul după care erau selectate. La câteva luni după ce luase puterea, Lenin abandonase noţiunea de vină individuală (…). El încetase să mai fie interesat de ceea ce făcea sau făcuse cineva – ca să nu mai vorbim de motivul pentru care o făcuse – şi întâi încuraja, apoi comanda aparatului său represiv să vâneze oameni şi să-i distrugă, nu pe baza delictelor, reale sau imaginare, ci pe baza generalizărilor, a presupunerilor, a zvonurilor. (…) Punctul de cotitură l-a constituit decretul lui Lenin din ianuarie 1918 care chema agenţiile statului să «cureţe pământul rusesc de toate tipurile de insecte dăunătoare.» Acesta nu era un act de justiţie: era o invitaţie la asasinat în masă. (…) La sedinţa Adunării, din 5 ianuarie 1918, Lenin crease deja cadrul esenţial al unui regim de represiune (…) şi se afla, aşadar, într-o poziţie care îi permitea să trateze parlamentul cu dispreţul pe care considera că-l merită.”
(P. Johnson, O istorie a lumii moderne 1920-2000)
B. „În teorie, epurările erau un mijloc de a conserva şi de a purifica partidul comunist (…), dar în practică funcţionau prin retrogradarea şi înlocuirea membrilor de partid şi oficialilor ale căror idei şi comportări erau considerate de Stalin o ameninţare la adresa propriei lui autorităţi. (…) Stalin a declarat că Uniunea Sovietică se afla «sub stare de asediu» şi a cerut o vigilenţă sporită în demascarea duşmanilor din interior. În 1936 a început în U.R.S.S. o teroare care a afectat progresiv întreaga populaţie şi al cărei dramatism a culminat prin spectacolul proceselor publice ale foştilor colegi bolşevici ai lui Stalin. Eroii de altă dată ai Revoluţiei din 1917 şi ai războiului civil au fost arestaţi, judecaţi şi executaţi ca duşmani ai statului. (…) În acea vreme persecuţiile au luat asemenea proporţii, iar victimele aveau funcţii atât de înalte, încât acest fapt a rămas în istorie cu numele de «marea epurare.»” (M. Lynch, Stalin şi Hrusciov: URSS, 1924-1964)
Pornind de la aceste surse istorice, răspundeţi următoarelor cerinţe:
1. Precizaţi, din sursa A, atitudinea conducătorului faţă de Parlament. 2p
2. Precizaţi spaţiul istoric la care se referă sursa B. 2p
3. Numiţi doi conducători politici, precizaţi în sursele A şi B. 6p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că liderul comunist a abandonat noţiunea de vină individuală. 3p
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respective efect). 7p
6. Prezentaţi două practici politice democratice specifice Europei secolului al XX-lea. 6p
7. Menţionaţi o ideologie politică totalitară din Europa secolului al XX-lea, alta decât cea la care se referă cele două surse. 4p​