Imi amintesc chiar si acum momentele cand ma ajuta mama sa urmaresc cu degetul cuvintele insiruite in mici paragrafe alaturate imaginilor imense. Parea ingroziitor de complicat. Atatea litere, atatea cuvinte, cum sa tin eu pasul cu toate?
Eram prin clasa intai. Doamna invatatoare ne-a adus un mic teanc de carticele colorate, nu stiam inca ce aveau sa fie de fapt. Carti de colorat? Ar fi fost interesant, dar spre marea mea treistete am aflat ca nu erau carti de colorat, desi aveau o multitudine de imagini. Invatasem deja alfabetul, deci mi-am dat seama ca acolo erau insiruite mai multe litere. Cu greu am reusit sa citesc primul cuvant. Dupa o ora de calvar, in care a trebuit sa deslusim fiecare ce scria acolo, inca imi aduc aminte ca am primit tema: sa terminam acasa de citit mica carticica. Mi se parea un lucru imposibil! Cum pot reusi eu sa termin o carte cu atat de multe cuvinte? Cu greu, si cu mult ajutor din partea mamei, am reusit sa termin cartea. Litera cu litera, silaba cu silaba, cuvant cu cuvant.
La final am realizat cat de mult imi place sa citesc. Atunci am realizat ca pasiunea mea este si va fi cititul.
