Atunci cand spunem Paris ne ducem cu gandul la cel mai important varf al triunghiului fericirii de cuplu din Europa, alaturi de Venetia si Barcelona. Evident, acesta este un top romantic, ceea ce denota faptul ca hedonismul este modus-ul vivendi al gintei latine. Doar aici au fost cu succes “brevetate” “Laissez faire-ul, La dolce vita sau Fiesta”. Din pacate, o data cu acestea si problemele financiare cele mai mari ale zonei UE.Bineinteles, mai sus ne referim la triunghiul spatiilor romantice deoarece, daca mergem la cel al viciilor si distractiei. tot de pe batranul continent, sarim automat la trio-ulAmsterdam – Ibiza – Berlin. Nu am spus Londra pentru ca, personal, cred ca e orasul special al Europei, care le imbina pe toate, cu intrepatrunderea ei multiculturala si arhitectonica ce atinge din nou, perfectiunea.Totusi, orasul luminilor pastreaza ceva aparte pentru calatorul din fiecare, dat fiind ca aici este Mecca gastronomiei, modei, arhitecturii si binteinteles, a fericirii de cuplu care acum dureaza tehnic 3 ani. Cred ca este un loc de vazut si poate locuit, cel putin o data in viata.Apropo, Paris-ul este denumit Orasul luminilor nu datorita super instalatiilor de iluminare ci, datorita miscarii intelectuale ce propaga dinamica ideilor si gandirii libere. Aceasta a fost inceputa in secolul al XVII-lea de Voltaire, Rousseau sau Diderot, sustinuti cu ferventa peste Canalul Manecii de Bacon sau Newton.Metropola poate fi vizitata in orice perioada a anului, mai indicat fiind primavara si toamna. Eu nu am respectat indicatiile, ajungand aici doar vara si iarna. In aceasta prima parte, va voi povesti cum l-am gasit vara si cum mi-am facut loc printre hoardele de turisti invadatori, in mare parte americani.Voi sari peste aterizarea din Beauvais si mini-socul pe care l-am avut cand am vazut cum isi parcheaza francezii masinile, tamponandu-se fata-spate cu o delicatete tipica galica, pentru a-si face loc.Asa ca cu toate inpresiile care leam primit Parisul a ramas orasul meu preferat.
