Răspuns:
Era o zi obișnuită , una monotonă , în care trebuia să rezolv niște treabă la Direcția Generală de Pașapoarte când deodată am văzut un animal care la prima vedere părea un ,, câine puțin mai mare " , fapt pentru care nu știam de ce mi se strigă atât de tare să părăsesc perimetrul , însă atunci cănd mai erau doar 5 metri între mine și el am observat ghiarele uriașe și imediat am realizat că este un animal sălbatic , un urs .
Eu , fiind o iubitoare a ființelor , fie ele domestice , sălbatice sau fără stăpân , nu am stat pe gânduri și am intervenit numaidecât , făcând un zid în fața celor care voiau să-l tranchilizeze .
În acele momente parcă simțeam cum mi se prăbușesc picioarele , mici , slabe și firave , din cauza emoțiilor și a tuturor puștilor îndreptate spre mine , nici măcar nu am mai ținut cont de ursul din spatele meu , noroc că a fost blând și spre surprinderea mea și-a continuat fuga .
Am realizat , puțin mai tărziu că ceea ce am facut azi este prima mea faptă eroică care a avut ca finalitate salvarea unei vieți , parcă mă simt mai bravă , curajoasă , mult mai puternică , am fost încurajată de toți pritenii și profesorii , acum sunt cea mai populară din întreaga școală !
Închei această relatare din jurnalul meu prin a spune că locul animalelor sălbatice nu este nicidecum într-un loc special amenajat , captivitate sau zoo ; aceste ființe merită o pădure imensă , unde să se descurce singure .
