Răspuns:
Vuietul dominant al furtunii suiera de printre ramurele puternice si dezgolite ale copacului acum dezbracat de razele si amintirle verii. Acum e frig, iar frunzele-i ruginii incep sa coboare catre sol, una cate una, lasand copacul ce era odinioara viu si bogat in culori mirifice, divine, pustiit acum de tot ce ii reda viata.
Tacut, cuminte, trist, si cu inima rupta in bucati, acesta simte cum si ultimele-i sale frunze isi iau ramas bun si se fac nevazute in vazduhul incetosat unde furrtuna strivitoare topeste si orice urma ramasa de culoare, de trai, sau de pigment.
Pana si cele trei vrabiute ratacite ce se adaposteau la incheitura unor crengi, si-au luat zborul catre un adapost mai calduros, luandu-si ciufulite la revedere de la blandul copac ce le gazduieste primitiv la umbra crengilor sale, vara de vara, facandu-se nevazute, zburand cat mai departe.
sper ca te-am ajutat, coroana te rog?
