Îmi amintesc prima lectură citită fără ajutorul învățătorului sau al familiei.Se numea "Pinocchio"
Am primit-o la incheierea primului meu an de școală ,când nu stăpâneam prea bine tehnica cititului.
Imaginea de pe coperta mi-a trezit interesul și , pe drum ,am început să răsfoiesc cartea.
Ca prin minune,literele au început să se grupeze în silabe,silabele in cuvinte iar eu descopeream că ele au un înțeles.Citeam poticnindu-ma, dar o luam de la inceput și , până nu descopeream înțelesul cuvintelor, nu cedam.Apoi , după citirea a două-trei cuvinte, începeam să anticipez înțelesul propoziției ,înțeles pe care îl verificam literizand, silabisind .
Cititul devenea din ce in ce mai simplu și mai sigur , spre marea mea bucurie.
Așa am descifrat câteva enunțuri și, atunci a fost pentru prima dată când mi-am dorit sa citesc singur.
Ajuns acasă, am continuat sa citesc.Cu greu, dar cartea devenea captivantă.
Această întâmplare mi-a dezvoltat capacitatea de a citi, de a înțelege un text și de a face din lectura o pasiune.
Succes!
