''Mica aventura''
Era o zi frumoasa de vacanta de primavara, in care stateam impreuna cu cativa prieteni pe marginea unui rau de munte si admiram apa involburata si crestele inalte, goalase, care mai aveau pe ici-colo pete de zapada.
Soarele incalzea usor cu puterea unui foc de aprilie, dar pe cer, dintr-o data au inceput sa apara cativa nori destul de negri. Am descis sa plecam spre casa, asa ca fiecare si-a strans rucsacul si ce mai avea cu el. Fara sa ne dam seama, o fata din grupul nostru s-a dus sa ia ia o ceva de langa rau si din gresala, i-a alunecat piciorul si a cazut exact unde apa se involbura mai tare. Am auzit-o straigandu-ne sa o ajutam deoarece nu stia sa inoate. Era foarte panicata si tremura de frig si spaima. Am ajuns la ea cat am putut de repede si impreuna cu un baiat care vazuse si el ce se intampla, am scos-o pe mal.
frig si spaima. Am ajuns la ea cat am putut de repede si impreuna cu un baiat care vazuse si el ce se intampla, am scos-o pe mal. Din fericire totul a fost mai mult o sperietura groaznica, prietena noastra nu patise nimic, dar s-a speriat cand a vazut ca apa curge cu putere si i-a fost teama ca zgomotul puternic al acesteia sa nu-i acopere vocea si sa nu o auzim. A fost momentul in care am realizat ce se putea intampla daca nu interveneam repede, iar aceasta pot spune ca m-a maturizat, gandesc altfel acum. In opinia mea, aceasta intamplare consider ca putea fi evitata daca fata respectiva era un pic mai atenta si daca nu ar fi ignorat pericolul. Parerea mea este ca trebuie sa fim foarte atenti intr-o calatorie pe munte sau in preajma apei, chiar si cu lucrurile care ni se par ca nu constituie o primejdie.
