Răspuns:
Noaptea era una întunecoasă, adâncă, iar liniștea pe strada mea era ca a unui cavou. Era trecut de miezul nopții, iar părinții mei credeau că dorm. Citeam această carte minunata pe nume ...(numele unei carti care iti place). O adoram, si pur si simplu nu o puteam lasa jos din mâini. Eram foarte concentrat/ă asupra acțiunii, lanterna tremurandu-mi slab in mâini, iar pătura căzând de pe capul meu. Capul imi vajaia; liniștea ma apasa pe creier. Câteva capitole in plus si as fi putut să o termin intr-un final. Dar, ca de obicei, mama/tata(cum vrei) a bătut în usa. Era o atentionare: trebuia sa părăsesc lumea fanteziei și să mă culc. Intr-adevar, a doua zi aveam doua teste la scoala asa ca nu imi strica putin mai multa odihna. Am închis lanterna, am pus semnul de carte cu grija si le-am lăsat pe jos, lângă pat. In scurt timp am adormit,uitând complet de toate grijile și aventurandu-ma in tărâmul minții.
Explicație:
