Răspuns:
A fost odată un tânăr prinţ, care domnea în ţara sa la marginea Carpaţilor. Îi plăcea vânătoarea înainte de toate. Într-o zi află că într-una din păduri trăieşte un zimbru atât de mândru şi puternic, cum încă nimeni nu vânase. Oamenii povesteau că purta o stea strălucitoare pe frunte şi Luceafărul nopţilor reci sta între coarnele sale. Nimeni nu fu însă atât de curajos să se încumete să îl vâneze. Toate acestea le auzi prinţul şi se hotărî să răpună zimbrul şi să se aleagă cu mândrul trofeu.
Prinţul îşi adună tovarăşii şi porni călare prin păduri, până când căţeaua sa luă urma zimbrului şi iute ca vântul fugi înaintea tuturora. Prinţul o urmă de îndată adânc în pădure. Tovarăşii săi erau cu mult în urmă, când prinţul auzi mugetul înfricoşător al zimbrului şi lătrături furioase. Când ajunse în luminiş văzu cu groază cum căţeaua sa credincioasă încolţise imensul animal. Căţeaua, iute, vru să sără în spatele zimbrului, însă acesta, cu o mişcare scurtă de coarne o omorî. Zimbrul, mugind şi fremătând se întoarse către prinţ, care îl izbi cu putere în luceafărul din frunte. Uriaşul animal căzu pe loc mort.
Când tovarăşii săi ajunseră în sfârşit în luminiş, prinţul le spuse cu o voce mândră: „Zimbrul eu l-am învins. Priviţi-i capul puternic; acest trofeu va deveni stema ţării mele şi acest pârâu, ca şi ţara prin care curge, vor purta numele căţelei mele,Moda''.
