Răspuns:
Text:
Katya s-a dus la biroul ei și a gâfâit: sertarul a fost deschis, s-au împrăștiat noi vopsele, periile au fost pătate.
- Alyoshka! - a strigat Katya. - Alyoshka! - Și, acoperindu-și fața cu mâinile, a plâns tare.
Alyosha își băgă capul rotund prin ușă. Obrajii și nasul îi erau pătate de vopsea.
- Nu ți-am făcut nimic! Spuse repede.
Katya se aruncă spre el cu pumnii, dar fratele mai mic dispăru pe ușă și sări prin fereastra deschisă în grădină.
- Te voi răzbuna! - a strigat Katya cu lacrimi.
Alyosha, ca o maimuță, a urcat pe un copac și, atârnând de o ramură inferioară, și-a arătat sora lui nasul.
- Ea a plans! Am început să plâng din cauza unor culori!
- Vei plânge și tu! - a strigat Katya. - Chiar și cum plângi!
- Îl voi plăti? - Alyosha a râs și a început să urce repede. - Și mai întâi mă prinzi.
Deodată s-a împiedicat și a atârnat, apucând o ramură subțire.
Ramura s-a rupt și s-a rupt. Alyosha a căzut.
Katya a fugit în grădină la fugă. Ea și-a uitat imediat vopselele stricate și cearta cu fratele ei.
- Alyosha! Ea a strigat. - Alyosha!
Fratele mai mic stătea pe pământ și, acoperindu-și capul cu mâinile, se uită la ea consternat.
- Scoală-te! Ridica-te!
Dar Alyosha și-a tras capul în umeri și a închis ochii.
- Nu poti? - întrebă Katya cu teamă, simțind genunchii lui Alyosha. - Asteapta-ma.
Ea și-a pus brațele în jurul umerilor fratelui ei și l-a pus ușor în picioare.
- Te doare?
Alyosha clătină din cap și deodată începu să plângă.
- Ce, nu suporti? A întrebat Katya.
Alyosha a plâns și mai tare și s-a lipit de sora lui.
„Nu voi mai atinge niciodată culorile tale ... niciodată ... niciodată ... nu voi atinge!
