Am nevoie de două diftonguri : (...) O bibliotecă nu e pur și simplu un loc de depozitare a câtorva mii de volume, ci și un lucru viu, cald și familiar. (...) Nu te simți niciodată singur printre cărţi. Nu există prezențe mai prietenoase, lucruri mai în stare să-țină tovărăsie, și nu un ceas de călătorie, ci o întreagă viață. Nu ne pretind în scchimb decât să ne facem, la rândul nostru timp pentru ele. Există încăperi care, conțin numeroase cărți , rămân neprimitoare. Intrând în ele, simți o ostilitate surdă. E limpede că nimeni n-a mai petrecut acolo o oră de reculegere. Cârpa de praf a gospodinei și-a făcut datoria, periodic, și atât. Cotoarele colorate și-au pierdut strălucirea. Cărțile au ochii stinşi. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. Fiecare volum pare treaz și în așteptare. Sunt, în rafturi, cărți necitite de mult, dar care nu se plictisesc așteptând, căci știu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu, le va răsfoi sau le va muta pe noptieră. Răbdarea cărților e infinit mai mare decât a oamenilor. Ele s-au obişnuit să vadă hiar și secolele scurgându-se unele după altele. Față de longevitatea cărților, aceea a broaște țestoase sau a stejarului este derizorie,​