Răspuns:
“Veche intamplare” scrisa de Nichita Stanescu.
Venea, se apropia
negru si luminos
vultur umbros.
Pe mine se prabusea
cu pene ma impana
si ma incalzea
murindu-ma frumos.
El murea, eu muream
fiecare din alt neam.
Dupa aceea in alergare
a trecut peste noi in galop
un cal mare.
Calul s-a dus, s-a dus, s-a dus,
sageata orizontului in sus.
Noi am ramas, noi am ramas,
imbratisati si in extaz.
