Citește cu atentie textul:
Bradul
Departe, departe, în adâncul unei păduri, unde căldura soarelui şi aerul proaspăt se
revărsau din belşug, creştea un frumos brăduţ. Deşi totul era atât de plăcut în jurul lui,
brăduțul nu era fericit: nu se putea bucura nici de ciripitul păsărelelor, nici de susurul
izvorului, nici de mângâierile razelor, pentru că voia să fie la fel de
înalt precum tovarăşii săi, brazii şi pinii care il înconjurau.
Soarele îl alinta, adierile uşoare ale vântului îi făceau crenguțele să
freamăte, copiii treceau pe lângă el, zburdând cu voioşie, însă micuţul
brad nu dădea atentie nimănui. Se cufunda în gândurile sale şi uneori
asculta poveştile spuse de păsările călătoare de prin lungile lor călătorii.
Din când în când, copiii aduceau cu ei câte un coșuleț din paie
umplut cu zmeură şi fragi, se aşezau lângă brăduţ şi spuneau: „Nu-i așa că este un copăcel
frumos?" Vorbele acestea, în loc să-l bucure, il întristau şi mai tare pe brăduţ, pentru că
îi aduceau aminte că nu este destul de mare.
Deși se înălţa mereu, el se plângea: „Vai! Cât de mult îmi doresc să fiu la fel de înalt
ca şi ceilalți copaci din jur, să am crengi mari întinse în toate direcţiile şi să pot cuprinde
cu privirea toată lumea înconjurătoare!"
Degeaba îi spuneau soarele, vântul şi păsările să se bucure de tinereţea sa, bradul
nu asculta și îşi dorea mai mult ca oricând să crească mare, mare, aşa cum erau toţi
copacii din jurul său.
(fragment, după Hans Christian Andersen)
exepresii frumoase din text