Răspuns:
Cerul se întuneca treptat, însă urmele de zi încă rămâneau pe el. Albastrul limpede se nuanța ușor cu vibrații roșiatice. Apunea soarele.
Cu genunchii la piept, strângându-i tot mai tare, Micul Prinț privea în sus. Cât de adânc era cerul, iar soarele îl aprindea atât de mult, ca o sărutare de primăvară. Violetul, roșul, portocaliul și rozul intensificau zarea. Vântul adia ușor, iar Micul Prinț, de pe planeta lui mică și dragă, cu părul vâlvoi scuturat de vânt, privea în zare apusul fierbinte.
În acest decor, Micul Prinț se gândea departe, departe de apus, departe de agitația lui.