2. Subliniază complementele indirecte și complementele prepoziționale din textele
următoare şi analizează-le:
a. Acum, când mi-aduc aminte de locurile acelea frumoase, de oamenii, pe care i-am
cunoscut acolo, de petrecerile
mi se pare că acelea au
fost cele mai fericite clipe din viata mea.
(AI. Vlahuţă - în vâltoare)
b. Inchinar-oi codrilor,
ulmilor
și fagilor,
brazilor,
paltinilor,
că-mi sunt mie frățiori,
de poteri ascunzători,
d-oi muri
m-or tot umbri,
cu frunza m-or înveli,
cu freamătul m-or jeli.
(***Toma Alimos)
c. Contrazicându-mă cu mine însumi şi-n sfârşit,
riscând să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să văd ce flori au răsărit
în parcul vast și gol de lângă noi.
(Magda Isanos - Toporaşii)

Răspuns :

Salut!

a. "Acum, când mi-aduc aminte de locurile acelea frumoase, de oamenii, pe care i-am cunoscut acolo, de petrecerile mi se pare că acelea au fost cele mai fericite clipe din viata mea."

(AI. Vlahuţă - În vâltoare)

  • de locurile - substantiv comun, numărul plural, genul neutru, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotărât "-le", funcția sintactică de complement prepozițional (de ce îmi aduc aminte? ... de ceva);

  • de oamenii - substantiv comun, numărul plural, genul masculin, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotărât "-i", funcția sintactică de complement prepozițional (de ce îmi aduc aminte? ...de ceva);

  • de petrecerile - substantiv comun, numărul plural, genul feminin, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotărât "-le", funcția sintactică de complement prepozițional (de ce îmi aduc aminte? ... de ceva);

b. Închinar-oi codrilor,

ulmilor

și fagilor,

și fagilor,brazilor,

și fagilor,brazilor,paltinilor,

că-mi sunt mie frățiori,

de poteri ascunzători,

d-oi muri

m-or tot umbri,

cu frunza m-or înveli,

cu freamătul m-or jeli.

(***Toma Alimoș)

  • codrilor,ulmilor, fagilor, brazilor, paltinilor - substantive comune, numărul plural, genul masculin, cazul dativ, articulate cu articolul hotărât "-lor", funcția sintactică de complement indirect (cui voi închina?);

  • mie - pronume personal, forma accentuată, persoana I, numărul singular, cazul dativ, funcția sintactică de complement indirect (cui frățiori?);

  • cu frunza - substantiv comun, numărul singular, genul feminin, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotărât "-a", funcția sintactică de complement prepozițional (cu ce m-or înveli? ...cu ceva);

  • cu freamătul - substantiv comun, numărul singular, genul feminin, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotărât "-l", funcția sintactică de complement prepozițional (cu ce m-or jeli? ... cu ceva);

c. Contrazicându-mă cu mine însumi şi-n sfârşit,

riscând să-mi stric pantofii prin noroi,

m-am dus să văd ce flori au răsărit

în parcul vast și gol de lângă noi.

  • cu mine - pronume personal, forma accentuată, pers. I, numărul singular, cazul acuzativ, funcția sintactică de complement prepozițional (cu cine contrazicându-mă? ... cu cineva);

#copaceibrainly