Explicație:
A fost odată un împărat. El avea o fiică de care se îngrijea o dădacă. Prinţesa nu avea voie să iasă din palat fără însoţitoarea sa. Într-o zi, pe când se uita pe fereastră, văzu pe un june, iar atunci când şi el o văzu, fata simţi o scânteie. Îi zise dădacei că va naşte. Aceasta s-a grăbit să îi spună împărătesei şi o rugă să îl anunţe ea pe împărat de teamă că se va supăra pe copilă. Împăratul s-a mâniat grozav. Împărăteasa a pus pe o corabie pe prinţesă cu puţină mâncare şi a lăsat-o în voia valurilor. Atunci ea născu. După câteva zile ajunse pe un mal. Aici ea îl învăţă pe copil tot ce trebuia să ştie. Într-o zi, el a dat de un palat. Fiind curajos intră. Îi ieşiră în cale doi zmei pe care voinicul îi omorî. Al treilea zmeu, care se ascunsese, a fost cruţat.
Ca să nu îi mai fie dor de casă mamei sale, băiatul a fost sfătuit de zmeu să îi aducă un măr din mărul roşu. Voinicul aşa şi făcu. În drum dădu de un palat unde locuia o fată. Ea îl întrebă unde merge şi îi arătă pe unde să o ia. La întoarcere el a trecut pe acolo şi s-a odihnit. Pe când dormea, fata a luat merele şi le-a înlocuit cu altele. La fel se petrecură lucrurile şi de încă două ori cu o apă şi un pui de purceluş care locuia sub pământ.
Când a ajuns acasă, pe când dormea, băiatul a fost ucis de zmeul viclean. El a pus trupul pe calul primit de la fată, iar acesta s-a îndreptat către copila care de fapt era o zână. Aceasta a luat lucrurile căutate de voinic şi le-a preparat, iar el învie. Îl transformă în porumbel pentru a nu-l vedea nimeni când se va duce la zmeu să îl omoare. Aşa şi făcu, iar mama, voinicul şi zâna trăiră fericiţi.
