după Alexandru Vlahua De-a baba oarba Ere o zi frumoasa, inundata de o lumind cal- da Soarele azvarlise un smoc de raze pe capsoarele celor doi copii: Giustino si Rosalba. Albastrul cerului si caldura soarelui le dăruiau veselie, speranta si cu ray. Frau gata de drum Mergand pe strada, zarira intr-o curte vreo pa- tru copii care se jucau. Au inteles indata ca erau buni prieteni. S-au alaturat si ei jocului, desi se vedeau atunci pentru intaia oara. Cu ce sa inceapa?... Invoiala se facu iute - Baba oarbat Baba oarbat strigara voiosi cu toti, rind, batand din palme, zvärlind căciulile-n sus. Un copil isi dezleya basmaua de la gat. Giustino ist aseca muzicuta deoparte si se lasa sa-l lege peste ochi Mica Rosalba privea incantata, cu ochii stralu- cind de bucurie pacul Si cum treceam pe acolo, deodata, ma simţii cuprins pe la spate de doua maini mit i slabe, si-un glas nebunatic striga: -Te-am prins!" Copiti navalira spre cel care m-a prins, fipand: „Nu te desfacel.... Nu te desface Si eu am stat privindu-l, pana ce si-au ispravit jocul 1 Transcrie din text enuntul care indica locul in care se petrece acţiunea.
