★ Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
Pronumele personal = desemnează diferite persoane. Are forme diferite pentru cele trei persoane la singular ( eu, tu, el/ea ) și la plural ( noi, voi, ei/ele ). La cazul dativ și acuzativ se folosesc și formele neaccentuate și formele accentuate. De exemplu: formele neaccentuate ( îmi, mi, vă, vi, le, îi, ne, ni ).
Pronumele personal de politețe = se folosește în locul numelor persoanelor cărora li se cuvine respect. Are forme doar pentru persoana I și II, de exemplu: dumneata, dumneavoastră, dumnealui, dumnelor, dumitale.
Pronumele reflexiv = ține locul obiectelor asupra cărora se exercită direct sau indirect acțiunea verbelor. Are forme proprii numai pentru persoana III și numai la cazurile dativ și cazul acuzativ ( sie, sieși, sine, își, și, se ). Pentru persoana I și persoana II, la singular și la plural, se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal ca cazul dativ și cazul acuzativ.
Pronumele de întărire = are rolul de a pune în evidență persoana la care se face referire.
Pronumele interogativ = introduce diferite propoziții interogative.
Pronumele posesiv = înlocuiește numele posesorului și pe cel al obiectului posedat. Ele au mereu înaintea lor unul dintre articolele posesive ( al, a, ai, ale ) și au forme diferite pentru cele trei persoane.
Pronumele relativ = face legătura între o propoziție subordonată și regenta ei, adică servește la stabilirea unei relații de subordonare între două sau mai multe propoziții.
Pronumele demonstrativ = înlocuiește numele unui obiect, arătând aproprierea ( acesta, ăsta ) - depărtarea ( acela, ăla, celălalt ) - identitatea ( același, aceeași ).
Pronumele nehotărât = înlocuiește numele unui obiect fără a indica precis obiectul înlocuit ( unul - una, altul - alta, atât - atâta ).
Pronumele negativ = pronumele nimeni, nimenea, nimic, nimica, niciunul, niciuna au înțeles negativ și se folosesc numai în propoziții negative.
