2. Precizează cazul şi funcţia sintactică pentru cuvintele scrise bolduit în text.

Cum ieşim din vatra satului, cotim la stânga şi intrăm, pe spintecătura Jiului, în strâmtoarea munţilor. E de o frumuseţe negrăită drumul acesta până sus, la Polatiştea. Nicăiri n-am văzut desfăşurate cu atâta măiestrie, în ACELASI cadru, cele trei mari podoabe ale pământului – munţii, pădurile şi apa – ca în trecătoarea aceasta spre Petroşani. Şoseaua, o prispă netedă scobită-n brâul stâncos al muntelui, merge şerpuind pe marginea Jiului, care-şi taie voiniceşte albia-n piatră. Codrul răsună de vuietul undelor CALATOARE. De o parte şi de alta se desfac, în felurite îndoituri, înălţimile sălbatice ale Carpaţilor, unele goale, colţuroase – prăbuşituri deschise ca nişte răni în mijlocul desişurilor verzi –, altele rotunde, acoperite de păduri mari, întunecoase, nestrăbătute încă de pas omenesc. Privelişti neaşteptate, uimitoare, pururea altele, se dezvălesc la fiecare cotitură a drumului... Dar ce zgomot se aude-naintea noastră? Par URLETELE unei vijelii năprasnice, ş-amestec de glasuri, şi bubuituri de tunuri. Ai crede că-i pieirea lumii. Este Jiul, puternicul Jiu,CARE se zbate şi strigă, zugrumat între două stânci uriaşe, ce vor să-i aţie calea. UndeleLUI colcotă, sfărmate de bolovani, ş-azvârl în aer clăbuci albi, bulgări de zăpadă;