Răspuns:
Cratima:
-marchează rostirea într-o singura silabă a două părți de vorbire diferite:
conjuncție + verb auxiliar c-ai, c-ar
Eu știu c-ai să mă ajuți.
Plecă acasă, crezând c-ar putea să-l găsească acolo.
conjuncție + verbul a fi forma scurtă că-s, că-i
Când am văzut că-s cel mai mic din clasă, m-am întristat.
Acum văd că-i o pădure ca toate celelalte.
pronume + verb auxiliar l-au, m-aș, s-au
L-au văzut când a spart geamul.
M-am gândit să-mi petrec vacanța la munte.
– înlocuiește o vocală ce cade
– evită, prin căderea unei vocale, hiatul
– menține, prin reducerea numărului de silabe, ritmul și măsura în poezie
OBSERVAȚIE
În cazurile de mai sus, cratima este un semn ortografic, nu de punctuație
