Răspuns:
Ce pot să mai fac,
de-atata fastaceala...
(nici nu mai pot să calculez,
să haşurez ori să mă desfăşor
într-un triunghi echilateral...
atunci când cobor inaltimea,
misterul întunericului din ochiul tau magic
îmi arată cât de mare e distanţa dintre noi!)
Si ma pierd cu firea cand te vad;
sidefie,
cu steluţe mici
pe trupul tău de zeie,
strălucind pe-altarul iubirii
şi lipsita de eşarfele de mătasă
ce ti-acoperă spendoarea...
de rochia albastră ca apele marii...
cu fald adânc ce s-ar prinde-n catarg
de esenţă tare
(dac-ai fi rostită... cu necuvant!)
Mi-ar trece teama de necunoscut,
tracul...in fata unei minuni...
daca,prin estuarul adancit al.iubirii,
cu val nărăvaş ce lunecă uns printre maluri,
cu vaier de suspine şi refren de cântec păgân,
cu toate frumuseţile tale
ce dulce mă-nfioară,
tu m-ai face…
să ma desfasor, cu succes,
intr-un tringhi
echilateral!
