ℂ:
Unul dintre împărați era tare necăjit, fiindcă nu avea pe cine să trimită. El nu avea decât trei fete.Fata cea mare spuse că se va da drept băiat și se va duce ea să-l slujească pe împăratul cel puternic. A pornit la drum, călare pe un cal frumos. Când a ajuns la podul de aramă, tatăl ei, prefăcut în lup fioros, i-a ieșit urlând înainte. Fata s-a speriat și s-a întors acasă.
Fata cea mijlocie a zis că se duce ea. A luat un cal mândru și a plecat. La podul de aramă a pățit la fel ca sora ei mai mare. S-a întors înapoi acasă. Fata cea mică a cerut și ea voie să se ducă. Împăratul s-a învoit tare greu. Fata s-a dus și a ales din grajd calul cel bătrân al imparatului. Era răpciugos și bubos, dar i-a dat sa mănânce ce i-a spus el, că era nazdravan, și l-a facut frumos și puternic.
Au plecat și, pe drum, calul i-a spus ce avea să pățească cu tatăl ei și a învățat-o ce să facă. La podul de aramă, tatăl său i-a ieșit în cale sub chip de lup, la cel de argint, sub chip de leu, iar la cel de aur sub chip de balaur cu douăsprezece capete. Fata a făcut ce o învățase calul, a luptat fără frică cu fiarele și le-a alungat. Balaurul s-a dat de trei ori peste cap și s-a făcut om. Tatăl ei a fost foarte mulțumit de ea și i-a spus să asculte sfaturile calului.
Plecă fata mai departe și dădu peste doi zmei care se luptau. Îl ajută pe acela care îi promisese că îi va da calul numit Galben-de-soare și merse la el acasă, după cal. Acolo, mama zmeului își dădu seama că nu e voinic, ci fată, și se gândi că ar fi bună de nevastă pentru zmeu. Voi să o dea de gol și puse seara, la culcare, câte un mănunchi de flori la capul zmeului și al fetei ce se dădea drept voinic. La care aveau să se ofilească florile, acela era bărbat. Fata, învățată de cal, schimbă noaptea florile de la capul ei cu acelea de la capul zmeului. Dimineață, amândouă buchetele erau ofilite.
.
