Lumea mea imaginara este intr-un loc real de aici, de pe aceasta planeta, din acest Univers. Este o insula vesnic verde, unde iarna nu vine niciodata, doar primavara si vara. Si acolo ma refugiez, in acest vis, cand imi este greu.
Ii vad coastele inverzite mereu, acoperite pe alocuri cu paduri uriase de eucalipt cu miros imabatator, pe care il trag in piept cu nesat. Raman uimit in fata gradinilor de hortensii care o acopera peste tot cu parfum si culori desprinse din paradis.
I se spune Gradina Raiului, si nu in zadar. Fructele de aici nu au seaman in lume: zemoase, dulci, coapte perfect, mereu. Si imi imaginez ca la micul dejun incep mereu cu fructul pasiunii si un croaissant si asa incepe ziua mea perfecta. Oamenii sunt mereu cu zambetul pe buze si gata sa iti arate ce este mai frumos si mai interesant ca sa te imbie sa ramai aici, in Gradina Raiului.
Imi imaginez ca urc sus, pe munte, printre norii de ceata pana in punctul in care hau se casca sub picioarele mele dar e doar o iluzie pentru ca haul este acoperit de o podea ca de clestar, sub care Atlanticul saruta stanca. Iar de aici, de sus, prin punctele de observare cu ocheane poti vedea balenele. Admir tunelele sapate in stanca, de parca ar fi fost facute de furnici. Si ma simt Dumnezeu, pentru o zi,
Cobor sa ma imprietenesc cu pescarii destoinici care si-au pus captura la uscat si ma servesc cu o portie de peste si banane prajite iar, ca desert,o briosa sfaramicioasa facuta cu miere dar care pentru ei este traditionala.
Si imi inchei ziua imaginara cu un suc de fructe proaspat stoarse pe malul oceanului care fasaie nesfarsit, in fata mea.
Ramas bun Madeira, eu trebuie sa ma intorc la teme. Dar, intr-o buna zi te voi vedea aievea.
