Răspuns:
În sfârșit a sosit mult așteptata vacanță de primăvară. Ca în fiecare an am mers împreuna cu părinții în împărăția munților,la bunici.
Când am ajuns, căsuța de la poalele munților parcă ne zâmbea, râul nu mai era învolburat, iar vântul se mai domolise. Dimineața, roua avea înfățișarea unor mărgăritare care asteptau o rază de soare pentru a se transforma în diamante strălucitoare.
La poalele munților, un pârâu limpede strălucea în lumina orbitoare a soarelui. Priveliștea era atât de încântătoare, de parca niște mâini maestre și-ar fi luat paleta de culori și ar fi pictat-o. Ciripitul păsărelelor te înviora numaidecât. Era atât de încântătoare priveliștea încât ai fi zis că natura îți pune o salbă de mărgăritare pe o tava de smarald sub ochi.
O linie de umbră, ondulată grațios, se întinde până dincolo de marginea vederii pe acest hotar. Atrași de minunatul tablou am uitat de trecerea timpului și am observat ca regele luminii, acea uriasa minge de foc, soarele își făcea loc printre crengile copacilor lăsând pădurea parcă obosită, gata de culcare. Lumina părea trasă de o mâna trainică, colosala si nevazuta.
Explicație:
sper ca te am ajutat
