Cartea prietena mea
Demult când aveam 7 ani am ieșit afara cu Maria, aceasta mi-a spus:
-Andrada nu mai vreau sa fiu prietena ta!
-Dar de ce? Cu ce te-am suparat?(am zis eu)
-Nu contează cu ce m-ai suparat pa!
Când am ajuns in casa cu Tristețea pe fata mea mama m-a întrebat îngrijorată:
-Vai doamne Andrada, ce ai patit ești bine?!
-Da sunt bine.. doar ca Maria nu mai este prietena cu mine..
-Off Andrada, și doar Maria crezi ca este prietena ta? Nu mai contează asta acum, ți-am cumpărat cartea ta preferata “Omul Invizibil”(spuse mama)
-PE BUNE?!!!! Merci mama te iubesc!!!
Și am început a citi cartea, dar, mi-am dat seamănă ca cartea era foarte asemănătoare cu viata mea, o mama perfecta, o prietena care nu mai dorește sa fie prietena cu mine etc. După 3 săptămâni am terminat in sfârșit cartea și chiar mi-a plăcut.
Am citit-o de atâtea ori încât o știam perfect, și de atunci pana acum la 18 ani cartea este prietena mea.
