Într-o zi frumoasa de primăvară cand soarele strălucea pe cer si florile ganditoare stăteau,o micuță albina se gândi sa faca o plimbare până pe câmpie.Ea intalni o floare de culoare aurie,ca si soarele.Albina se duse la ea.
spunandu-i :
-Buna floricic-o!
- Buna albina!
-Draga floare,imi dai voie să iti culeg nectarul?
-Sigur,cand imi culegi nectarul ma faci mai frumoasa!
-Multumesc frumos!
-Cu mare drag!
-Eu trebuie să plec,mai am mult nectar de cules.
-Bine,Succes la cules!
-La reveder floricic-o!
-La revedere.
