Prin această personificare, poetul arată faptul că pădurea tace deoarece a venit seara și păsările care au cântat toată ziua, adorm obosite acum. Pădurea, lipsită de muzicanții ei, cade în melacolie, fără să se gândească la ceva anume.
”Eu cred c-a obosit pădurea,
Căci ziua-ntreag-a tot cântat
Şi tace-acum gândind aiurea.
Sub dealuri amurgeşte zarea
Se-ntunecă prin văi cărarea
Şi-i umbră peste sat”