Heidi, fetita muntilor<br /><br />Într- o dimineațā senină şi insorita de iunie, se vedeau doua siluete urcand cărarea îngustă de munte .<br />După un urcus de peste trei sferturi de ceas, ajunsern in varful muntelui. Colibia<br /><br />bunicului se afla pe o ieşitură de stâncă. În spatele colibei se inaltau trei pini batrani, cu ramuri<br />lungi şi groase.<br />frumos este!<br />Se duse direct la bătrân şi, întinzându-i mana, spuse:<br />- Bună seara, bunicule!<br />Ei, ce-nseamnă asta? întreabă el ursuz, strângându-i<br />mâna fetiței.<br />Heidi era fascinată de înfăţişarea bătrânului, cu barba<br />lungă şi stufoasă și sprâncenele cărunte. Se opri în fata lui,<br />privindu-l. Bătrânul ridică ochii, iar ea continuă să stea acolo ne-<br />mişcată.<br />- Ce vrei? o întreabă el.<br />Vreau să văd ce ai în casă, spuse, Heidi.<br />Haide! o chemă bunicul şi se ridică, pornind înaintea ei spre colibă şi ajunseră intr-o<br />cameră, care ocupa tot parterul colibei. O masă și un scaun crau aproape singurele piese de<br />mobilier. Intr-un colt se afla patul bunicului.<br />Unde-am să mă culc, bunicule?<br />- Unde vrei, răspunse bătrânul.<br />Se urcă în pod, unde găsi o grămadă mare de fân cu miros îmbătător.<br />Voi dormi aici, bunicule! strigă ea. E foarte plăcut sus, în fân! Vino şi tu, să vezi ce<br />- A, lasă că ştiu eu cum e, răspunse bătrânul.<br />Acum îmi pregătesc patul, continuă fetița, în timp ce se agita încoace şi-ncolo, dar<br />vreau să-mi aduci un cearşaf.<br />Bine, și trase afară o bucată lungă de pânză aspră - singurul cearşaf pe care-l avea.<br />îl duse în pod, unde Heidi îşi pregătise deja un culcuş.<br />Timpul până seara trecu repede. Heidi începu să zburde şi să se joace în jurul copacilor,<br />Heidi mângâia caprele, încântată de drăgălăşenia lor.<br />Sunt ale noastre, bunicule? Amândouă sunt ale noastre? Vor sta mereu cu noi?<br />Întrebările lui Heidi veneau una după alta, aşa că bunicul ei avea timp să-i răspundă doar cu:<br />Da, da....<br />-Eu trebuie să închid caprele, aşa că du-te şi somn uşor!<br />-Noapte bună, bunicule! Cum le cheamă pe capre?<br />Cea albă se numeşte Lebăduţa, iar cea cafenie, Ursulica.<br />- Noapte bună, Lebăduto, noapte bună, Ursulico! le ură Heidi. Apoi, se aşeză la masă<br />şi începu să mănânce, după care intră în casă și se culcă, unde adormi adânc ca o printesă<br />într-un așternut de mătase.<br />Nu peste multă vreme, bătrânul se duce şi el la culcare. În timpul nopţii, vântul deveni<br />năpraznic și bătrânul se sculă.<br />O să se sperie copila, murmură el încet şi urcă pe scară, oprindu-se lângă patul ei.<br />Fetiţa dormea sub cuvertura groasă cu obrajii îmbujorați de somn. Expresia fericită<br />de pe faţa copilei dădea de înţeles că visa frumos. Bătrânul o privi până când luna dispăru în<br />nori şi se întoarse să se culce si el din nou.<br />Povestire vă rog mult cine poate să mă ajute va rog mult
