Era o zi frumoasă de Martie,Soarele sclipea florile înflorite stăteau si se uitau la mine cum trec prin mica lor poeniță.Am ieșit din poieniță și am văzut o pădure de conifere,cu brazi înalți ca niște Uriași și calmi deparcă ar fi dormi.Cum eu înaintam mai mult am auzit un băiat plângând.Am fugit repede către el:
-Hey,ești Ok?
-Nu prea...M-am împiedecat și nu știu cum să ajung acasă,a zis bâiatul cu lacrimi în ochi.
-Te ajut eu,Am zis.
-Serios?Mersi.
Am pornit la drum să găsim casa.După ceva timp băiatul sa oprit și a arătat către o casă.
-Aici e casa mea,a rostit el cu bucurie
-Nu te voi uita niciodată pentru asta.
Deși nu am primit nimic tot sunt bucuroasă că am salvat o viață.
Sper că t-am ajutat✨
