Dor de primăvară
A venit primăvara,
Acoperă-mi inima cu ceva.
Cu privirea rece de fag,
Sau mai vine cu făptura ta.
Ca o emoție nebănuită a venit
Și ca un gând mângaitor
La mine ai privit
Sub privirea caldă de stele
Te-ai înecat în lacrimile mele
Mă cuprinde un fior de veci,
Și iubirea mi-o îneci.
Nicio răsuflare nu e mai caldă,
Când ale Terrei păsări se scaldă,
Într-o oază de relaxare,
E o nostalgie mare.
În cuvinte creionez,
Dar eu nu pot să creez
Un tablou de primăvară,
Că acum e toamnă-amară.
Primăvară este viață,
Florile capătă speranță.
Păsările în zarea îndepărtată
Se arată.
Răspuns:
Explicație:
Eu stau și citesc,
In camera mea mica,
Și iată vine o vrăbiuța.
Și acea vrăbiuța îmi aduce aminte de o alta varsta,
Pe când eram mic cat un pitic,
Tătuțul și măicuța mă duceau la joaca,
Într-o grădină minunata.
Și atunci alergam prin acea gradina,
Și strângeam flori ca niste zâne,
Și atunci vine o vrăbiuța,
Că aceasta defel.
Și priveam și această vrăbiuța,
De parcă ar fi aceea,
Și mă duc la tatutu și măicuța ,
Și le mulțumesc printr-o îmbrățișare.
Sper că poezia asta e ok!