Țin minte și acum momentul ăla cînd părinții mi-au adus în dar mult așteptatul aparat foto.Eram în al nouălea cer,deoarece îl așteptasem de mult timp și iată-l în mîinile mele!
Evident am vrut să încerc să pozez și să fotografiez tot ce era în jur.Am început să fotografiez florile de cameră,patul,calculator,pe mine,pisica,scaunele și tot ce mi se nimerea în față.Nu țin minte bine,dar probabil făcusem vreo 500 de fotografii în 30 de minute.Mă puteți înțelege și voi,aparatul era așteptat de 5 luni jumătate!
După cum a fost prima experiență cu aparatul foto,nu știam prea tare cum să mă folosesc de el.otografieam,fotografiam și Hop!...s-a stins!
Eram derutată.Nu îl puteam aprinde nici cum! Apăsam pe orice buton,dar nu ieșea.
Mi-era frică să le spun părinților,să nu mi-l ia,dar trebuia făcut! Tata s-a speriat și el,și imediat l-a și dus la tehnician.
Ajunși acolo,tehnicianul a început a rîde în hohote după ce i-am explicat care e problema...S-a dovedit a fi că aparatul pur și simplu s-a descărcat!
Parcă mi-a luat cineva în momentul ăla o piatră de pe inimă!Am început a rîde toți cu poftă...
De atunci,fac fotografii NUMAI la primă necesitate!
