Care este opinia personala a textului? : Imi amintesc si acum prima zi de elev, cand am pasit cu inima gata sa-mi sara din piept pe poarta scolii. Am zarit-o langa un grup de copii, ce pareau la fel de derutati ca si mine, dar atitudinea ei blanda ne-a incurajat si ne-a facut sa avem incredere. Incepea o noua etapa in viata noastra!
Pentru mine, doamna invatatoare a fost si va ramane un inger protector al copilariei mele. 
Nu voi putea uita niciodata culoarea albastra a ochilor sai, mangaierea lor putand alunga orice urma de tristete sau de teama. Era nici prea inalta, nici prea scunda, cu trupul zvelt, degajand o atitudine tinereasca, armonizata cu eleganta si totodata simplitiatea tinutei sale. 
Iubea enorm copii! Se simtea asta sin energia pe care o transmitea, dar si din felul in care stia sa-i laude sau sa-i certe. Cand greseau, nu ridica tonul, doar incrunta putin spranceana dreapta...  Era semnul ca e suparata. In acel moment, oricine intra in pamant de rusine , pentru ca se simtea vinovat ca tulburase seninul privirii atat de blande pana atunci. 
Reintalnind-o peste cativa ani, am descoperit ca era neschimbata. Am inteles atunci ca frumusetea ei mereu vie se hranea prin faptul ca-i vedea pe copiii din jur crescand, prinzand aripi si invatand sa zboare spre alte zari... Dragostea mea pentru ea a crescut si mai mult.

Răspuns :

       Autorul/autoarea isi aminteste cu nostalgie de prima zi de scoala si de primul dascal. Dupa descrierea facuta si dupa tonul cald se vede ca a tinut mult la ea si ia ramas in inima.
       Rolul invatatoarei e la fel de important ca al parintilor. Daca nu ai o invatatoare buna cu greu iti revii in anii ce urmeaza. Din text rezulta ca copiii o iubeau enorm si probabil aveau si de ce.