Răspuns:
Aici ne-am născut, am fost hrăniţi, crescuţi, educaţi, de acest spaţiu se leagă primele noastre amintiri, primele emoţii. Indiferent de ambianţa sa, casa părintească a marcat prima noastră viziune despre lume. Este atât cuibul protector, cât şi zborul spre lume.
Cum se poate defini casa părintească?
Este casa în care am crescut înconjuraţi de tandreţea necesară pentru a ne dezvolta şi a trăi aici momente fericite. Ea simbolizează copilăria şi climatul ei, precum şi schimburile, uneori conflictuale, dar întotdeauna necesare cu părinţii şi ceilalţi membri ai familiei. De asemenea mai simbolizează o solidaritate în faţa lumii exterioare şi o legătură, o deschidere asupra acesteia.
Ce relaţie întreţinem cu casa părintească?
Dacă ne întoarcem cât mai rar posibil…
Raportul dintre copil şi casa unde a copilărit e comparabil celui pe care îl întreţine cu părinţii. Pentru unele persoane, care au avut o relaţie deficitară, insuficientă cu părinţii, casa părintească a însemnat plictiseală şi singurătate; dacă nu chiar nefericire şi izolare. Sau chiar dacă relaţiile cu părinţii au fost amiabile, aceste persoane au simţim casa ca o închisoare, lipsită de suflet şi fantezie, izolată de lume. De aceea, revenirea acasă este considerată o obligaţie, o corvoadă care nu poate fi ocolită.
