Răspuns:
Calul s-a născut pe câmpiile acoperite de ierburi ale Ungariei, cunoscând libertatea în natură şi simţind fior sălbatic în sânge alături de mama sa, o iapă bătrână şi oarbă. La puțin timp după ce s-a învățat cu viaţa slobodă, un om l-a încălecat şi l-a învățat să asculte de zăbală şi pinten.
După câțiva ani, a fost luat la război, trecând prin vârtej de sulițe, săbii, glasuri, vaiete, împuşcături. A fost rănit de o sabie, iar stăpânul i-a fost alături să-i lege rana şi să-i aline durerea.
Întors din război, a urmat o viaţă liniştită pentru cal, cu plimbări în timpul zilei şi hrană. Anii au trecut, el a îmbătrânit şi nu a mai rezistat la drumuri lungi. Nici lui nu-i mai venea să iasă din grajd.
Într-o zi, doi soldați au adus un alt cal tânăr, mutându-l pe cel vârstnic mai în colț. La început, caii nu s-au înțeles, cel bătrân neacceptând să îi fie luat locul, motiv pentru care a fost legat şi bătut de stăpâni. Apoi, a smuls belciugul şi s-a apropiat liniştit de cel tânăr, devenind aproape de nedespărțit.
În final, calul a murit de bătrânețe, prăbuşindu-se sub ochii celui tânăr.
