Animalul meu imaginar a fost mereu special in felul lui.Nu a fost obisnui sau comun,nu a fost nici acel animal care sa atraga privirile si foarte putini oamenii stiau de el.Uneori imi era frica sa le spun adultilor de el pentruca radeau sau spuneau ca sunt prostii si ca nu mai sunt copil mic.Pana la urma ei decid cand sa ne maturizan si cand sa fim mici?Nu.Ei nu au avut control asupra vietii lor si incearca sa neo schimbe pe a noastra.....Animalul meu imaginar avea cateceva din toate.Era bland ca o randunica,avea o voce suaza ca o mierla,stia sa asculte ca o floare...era perfect!Era colorat asa cum era si imaginatia mea,cand eu eram trista si el era,cand eu eram vesela si el era
