Răspuns:
Acum câțiva ani,pe când eram micuț/a,mi-am facut un prieten pe nume Rares.Eram cei mai buni prieteni si inca suntem.
El avea ochii albastrii ca cerul diminetii,parul saten deschi,si fata luminoasa ca razele soarelui de vara.Era poznas,bun la suflet si cnstit.
Prietenia noastra a inceput in parc unde toata lumea isi facea cate un prieten.Ne-am jucat mult,am ras,am plans,dar totul s-a rezolvat mereu.
Intr-o zi de mai am primit o veste oribila,Rares trebuia sa plece in alta tara deoarece tatal sau isi gasise un loc de munca in Londra.
Dupa ce a plecat Rares totul se schimbase,vorbeam doar pe video,mereu cand ieseam afara ma uitam la podul unde stateam seara si povesteam.
Asa a durat 3 ani,pana cand am mai incetat sa vorbim,ne scriam rar.
Din aceasta pricina am ratat cea mai frumoasa veste.Rares il convinse pe tatal sau sa munceasca inapoi in orasul natal pentru ca îi zise°acolo il am pe ce mai bun prieten al meu!te rog sa ne intoarcem!°
Atunci am inteles ca un prieten nu lasa pe celalalt la greu!
Si pana in ziua de azi am ramas cei mai buni prieteni!
