În vacanța de iarnă am fost la bunici în satul (voi scrie despre sat după experiențele mele)... . Această vacanță la bunici a dat mai multă lumină/sărbătoare acestei ierni.
Bunicii, ca de obicei, mereu primitori și bucuroși să-și vadă nepoții și copiii adunați laolaltă de sărbători. Mare mi-a fost bucuria să mă văd cu săniuța în vârful dealului, bucuria tuturor copiilor. După o plimbare bună cu sania, o ajutasem pe bunica la tot felul de treburi prin casă. Mă învățasem să coc pâine tot privind-o cum frământă aluatul. Mereu îi admiram hărnicia bunicăi, dragostea pentru muncă pe care o avea. Nici o clipă nu sta pe loc. Avea grijă de noi, de ,,îngerașii ei" cum spune ea.
În această vacanță nu doar bunicii se bucurau de sosirea mea, dar și prietenii din sat cu care ne strângeam de sărbători să colindăm. Cele mai frumoase momente ale iernii sunt sărbătorile, tradițiile, obiceiurile care evidențiază sosirea iernii. Toți eram mulțumiți de faptele ce le făceam și ce primeam în schimb, la fel și gazda ce ne primea rămânea cu bucurie în suflet.
Vacanța de iarnă a trecut, dar amintirile mereu rămân și la această amintire cu drag te gândești.
( scuze nu am mai multă inspirație pentru ceva mai frumos )
