Răspuns :
Domnilor profesori, iubiți părinți și dragi colegi, iată cum clopoțelul sună astăzi pentru ultima oară, lăsând în urmă lui suflete fericite și dornice de vacanță, însă și inimi triste și pline de regrete. Pentru noi, elevii claselor a VIII-a, acest ultim clinchet al clopoțelului a însemnat sfârșitul unui capitol din cartea vieții. Acești opt ani, ce au trecut parcă în zbor, au însemnat pentru noi enorm, în acești opt ani școala ne-a fost precum a doua casă. Parcă și acum îmi amintesc acea zi: 15 septembrie 2003, pășeam timizi pe alea școlii, ascunzându-ne după fustele mamei; decorul ne era complet nou. Vă mai amintiți cu câtă dragoste ne-au întâmpinat doamnele învățătoare, cu câtă răbdare și calm ne-au netezit calea spre cunoaștere. Ne-au adunat lacrimile, transformându-le în laude, ne-au ajutat să ne învingem temerile, să ne deschidem aripile spre cunoaștere, ne-au ajutat să ne maturizăm. Pentru toate acestea și multe altele, vă mulțumim și fiți sigure că mereu veți avea un loc special în inimile noastre.
A urmat apoi un nou pas, o altă schimbare, un alt motiv de panică, mai mulți profesori, mai multe materii, mai multe griji. Toate acestea au fost biruite împreuna cu doamna dirigintă și colectivul profesoral. Au venit apoi rândul domnilor profesori să ne cizeleze, să ne ajute să ne descoperim că oameni, să pună o cărămidă la construirea noastră.
Dați-mi voie să mulțumesc doamnelor profesoare de limba și literatura română, care ne-au arătat frumusețea limbii noastre, doamnei de limba latină cu care am învățat obiceiurile și tradițiile poporului roman. Mulțumim, de asemenea, doamnelor de limba engleză și franceză care au făcut din noi niște poligloți. Mulțumim domnilor profesori de matematică, care cu răbdare și tact ne-au arătat că matematica nu este o necunoscută așa cum credeam noi, doamnei profesoare de chimie care ne-a învățat cum să nu ne precipităm prea tare, pentru a nu da naștere unei combustii spontane, doamnei profesoare de fizică, cu care am învățat cum să nu fierbem sub presiune, doamnei profesoare de biologie, care ne-a arătat fascinanta lume înconjurătoare, doamnei de cultură civică cu care am învățat ce înseamnă demnitatea, responsabilitatea, cinstea și curajul, doamnei profesoare de geografie cu care am călătorit în jurul lumii, doamnei de religie cu care ne-am descoperit latura spirituală. Mulțumim doamnelor de educație plastică, muzicală și tehnologică fără de care nu am fi putut descoperi frumusețea și măreția artei și doamnei profesoare de sport care ne-a învățat despre fair-play.
Mulțumim doamnei diriginte care ne-a fost alături și când ne-a fost bine și când ne-a fost greu, pentru că ne-a învățat să ne luptăm cu temerile noastre, însă și cu noi înșine.
Știm că am fost obraznici, că v-am și supărat, că nu întotdeauna ați fost mândri de noi, dar vă adresăm rugămintea ca la acest final de drum să păstrați în amintirea dumneavoastră numai momentele plăcute petrecute împreună.
Dragi colegi ai claselor a VIII-a, nu plângeți, nu vă întristați. Și viața de liceu poate fi minunată. Deschideți-vă aripile și zburați spre necunoscut, lăsând greutățile și amintirile neplăcute în urmă.