Tara mea este Republica Moldova. În ea m-am nascut , cresc si îmi creez un viitor frumos alaturi de cei dragi . Ea este o tara frumoasa , mica , dar cu un suflet mare . Îi multumesc lui Dumnezeu ca m-a adus pe acest pamânt ca sa pot trai si sa-I pot multumi pentru toate câte mi-ai dat .
Îmi povesteau buneii mei despre frumusetea ei : codrii seculari , dealuri line si râuri cu ape curate , câmpii cu holde aurii leganându-se ca valurile marii , paduri imense bogate în diferite jivini , izvoare cu ape cristaline si alte bogatii pe care eu cu parere de rau , eu putin ce am apucat a le vedea . În schimb mi-a ramas în memorie o picatura din acest coltisor de rai-ograda buneilor . Locuiau în centrul satului buneii mei . Aveau o casa nu chiar mare , dar mereu curata , proaspat varuita scaldata de razele calde ale soarelui . În spatele casei un nuc mare si rotat acoperea aproape toata ograda . Avea scoarta zbârcita si crapacioasa ca si mâinele bunelului . Numai ele stiu cum au devenit ele asa : poate ca din cauza rândelei pe care bunelul o mânuia cu atâta dibacie , poate ca au îmbatrânit când mustuia strugurii de poama ! Ce miros placut se raspândea în ograda buneilor . Nu departe de nuc era bogatia cea mai mare : o fântâna adânca cu apa rece si cristalina . Mai la deal era gradina : fel de fel de zarzavaturi , pomusoare si alte roduri dovedeau harnicia bunicii . O grada buneilor era plina de oratanii : curcani , gaini , rate . Îmi placea mult cotcodaceala lor , o faceam pe stapâna , adunând ouale de prin cuibare . Pe prispa casei se tolanea la soare o pisica cu ochi verzi , ce urmareau ce se pretrecea în ograda .
Si s-au trecut din viata buneii mei , si-a schimbat aspectul si casa , si ograda , dar acea ograda vie si atât de draga mie , acel coltisor de rai , mi-a ramas pentru totdeauna în inima mea . Eram la mine "ACASA".
Sper ca te - am ajutat .
Coronita
