Răspuns :
Răspuns:
Romantismul poetului nu este romantismul social , militant în favoarea burgheziei şi împotriva feudalităţii, specific generaţiei de la 1848, ciromantismul estetizant, dezinteresat de problema socială şi politică a generației ulterioare. Un romantism estetizant în sensul că dezvoltarea de teme şi procedee literare romantice este privită doar din punctul de vedere al valoriilor artistice. Printre temele preluate de poet figurează cea cosmică , prezenta renaşterii cosmosului şi a sfârşitului său, într-o perspectivă de sus asupra existentei omeneşti, privirea acesteia din urmă sub aspectul cuprinderii ei ca un simplu moment aflat între naşterea şi moartea universului. O găsim în Scrisoarea I ,Luceafărul, la steaua sau în marele poem istoric şi filozofic , neîncheiat, Memento mori(= adu-ţi aminte că vei muri). Tema demonului romantic, a revoltatului împotriva societăţii existente,revoltat care organizează masele pentru distrugerea acelei societăţi, o găsim înÎmpărat şi proletar ca şi în Înger şi demon. O altă temă romantică dezvoltată de poet este cea a femeii incapabilă de a înţelege aspiaraţiile omului de geniu, îndreptarea lui către cunoaşterea şi dezinteresul faţă de valorile care îi atrag pe ceilalţi oameni, temă prezentă în poeme ca Scrisoare V sau Luceafărul,dar şi în miciile poezii de dragoste de tipromanţă ca Lacul, Dorinţa, Pe lângă plopii fără soţ...Sau tema geniului romantic, a personalităţii capabile să treacă dincolo de aparenţele la care se opresc oamenii obişnuiţi , motiv pentru care nu este înțeles de către acei oameni, pentru care nu există comunicare între lumea lor şi cea a geniului.Temă prezentată în discursul Cezarului din Împărat şi proletar, în Scrisoarea I ori în Luceafărul. Imporatantă în creaţia eminesciană este şi tema romantică a iubirii dintre bărbat şi femeie, iubire văzută ca şi refacere a momentului creaţiei cosmosului ,ca şi participarea la marea creaţie universală , o creaţie ce se desfăşoară în permanenţă şi este reluarea creaţiei inițiale. Această temă se recunoaşte în toate poeziile erotice eminesciene, fie ca aspiraţie către o astfel de iubire fie ca realizare a ei. Dintre procedeele romantice se poate menţiona cel al scrierii de operene încheiate, de părţi din proiecte gigantice, o trăsătură comună tuturor marilor scriitori ai curentului. Astfel de proiecte realizate fragmentar în opera lui Eminescu sunt poemul Memento mori sau romanul Geniu pustiu . Sau procedeul amplasării evenimentelor din opera literară într-un cadru natural sălbatic, lipsit de semnele prezenţei umane, în codru, pe muntele sau înapropierea oceanului ori a mării. Caracteristic romantic este şi procedeul antitezei , înţeles drept reprezentare a lumii ca fiind formată doar din elemente aflate în opoziţie unele cu altele , o lume văzută în alb şi negru, bun şi rău, pozitiv şi negativ.