Răspuns:
Historia Magistra Vitae, istoria ca educator al vieții. Repetarea acestei fraze ciceroniene este sau a devenit un truism, dar nu și-a pierdut actualitatea. Istoria este considerată, adeseori, o materie inutilă și infructuoasă: nu poți câștiga bani din ea și, ca urmare, studiul istoriei nu pare prea important. Este de la sine înțeles că fenomenul ignorării faptelor istorice are un impact asupra propriilor noastre vieți; în unele circumstanțe oamenii recurg la memoria istorică sub presiunea realității ( criza financiară din 2008 a readus în actualitate criza din 1929; pandemia SARCov istoricul epidemiilor traversate de umanitate- ciumă, holera, gripa spaniolă din 1918 etc). Istoria furnizează și elementele definitorii ale identității colective ( națională, europenă, comunitară, religioasă etc). În același timp istoria nu este doar o înșiruire liniară de fapte, evenimente și lideri cât interpretarea diversă a acestora, respectând și verificând validitatea datelor. Și ajutând la evitarea, în viitor, repetării unor fenomene maligne ( rasism, segregaționism, totalitarism, dictatură, șovinism etc.)
