MITUL LUI ICAR
Dedal, meterul care inventase securea, burghiu, fierastraul, cleptele, ciocanul și
chiar firul de plumb, a sutrnit minia lui Minos, regele Cretei. Acesta a poruncit ca
marele făuritor să fie intemnitat in Labirint, care era chiar creatia lui. Străjile regelui l-au înșfăcat pe Dedal de umeri l-au dirt prin gradina pînă la Labirint.
Alte străji, in
vremea asta, l-au adus ei pe fiul lui, al carui nume era lcar. El se uita ingrozit la zidurile
inalte. Tatal si-a imbratisat fiul si a spus:
- Dacă regele Cretel ne-a inchis drumul pe ape i drumul pe pămint, a mai ramas aerul...
- Cum, tată, să zburam?... Dar ce sintem noi, pasari? a intrebat Icar.
- Da, dragul meu copil! A sosit vremea sa invat pe oameni să zboare, De mult
aveam eu gindul acesta. Ce-i drept, nu socoteam că am să fiu silit atit de curind sa fac
aripi ca să scăpăm cu ele din ghearele lui Minos... Să ne apucam de lucru. Ajută-mă
și tu...
Îndată a luat bătrinul, ajutat
de fecior, pene, oase de păsări,
rămase in Labirint din timpul
cind traise aici cumplitul Minotaur, și le-a legat cu fire desprinse
din haina lui şi le-a lipit cu ceară,
făcînd patru aripi. Două și le-a
pus lui, prinzîndu-le in fişii făcute din veşminte, și celelalte două
i le-a pus lui Icar. S-au urcat sus,
pe ziduri.


Ce sfaturi i-a dat tatăl fiului?
De ce mirau păstorii și pescării?
Ce s-a întâmplat cu ceara cu care erau lipite aripile?

vă rog ajutați, continuarea textului este în poză​