Citește textul.
Păpădia
Anicuța privește dusă la minunea din fața ei. În liniştea mare, din co-
vorul cu steluţe de aur se ridică un zumzet ușor. Copila nu știa dacă florile
galbene cântă sau micile albine. Acum sunt tot mai multe, aproape nu-i
floare fără albină.
Se ridică târziu de pe pajiște și ieși din grădină.
Ce-ai făcut atâta vreme acolo, copilă? a întrebat bunica.
M-am uitat la flori și la albine.
Da, mi-a spus frate-tău că a înflorit păpădia.
Copila simți o dezamăgire amară.
Şi dumneata le zici așa?
D-apoi cum, dacă ăsta li-i numele. Alt nume nu au, copilă, cum să
le zic?
Să le pui altul mai frumos.
Păpădie nu-i frumos?
Anicuţa clătină din cap.
.
Florile-s frumoase, dar numele nu, zise ea supărată.
Hm! Poate că ai dreptate, dar așa le-au botezat oamenii și eu nu pot
să le
pun
alt nume.
Copila tăcu și intră în casă. În gând, ea le pusese alt nume: luminițe.
După Ion Agârbiceanu
-​