Răspuns :
Răspuns:
Procesul de romanizare a început cu orasele, unde romanii predominau . În relatiile cuadministratia, cu armata, cu colonistii, dacii au început a desprinde limba latina. Negustorii simestesugarii erau profesional obligati sa invete limba latina . Altfel, n-ar fi putut sa-si continueafacerile. Administratia Daciei era condusa dupa modelul roman fiind impartita in provinciicondusa de prefecti vorbitori de limba latina.Se mai adauga si moda, spiritul de imitatie care, întoate vremurile si la toate popoarele, a gasit adepti.Mai încet s-a desfasurat procesul de romanizare la sate. Aici dacii formau majoritateapoporului. Cu vremea însa, au început sa se aseze si romanii în sate. Venea câte un colonist, îsifacea o asezare sau o villa, împrejurul careia se ridicau alte asezari ale muncitorilor, pâna ce villaajungea un adevarat vicus sau pagus, adica un sat care purta, de cele mai multe ori, numele întemeietorului. Muncitorii daci care lucrau pe mosiile acestor colonisti, au început sa învetelimba latina. Le folosea si pentru a se întelege cu autoritatile, cu perceptorii, cu functionariiadministrativi, cu toti cei care reprezentau statul. Un rol important l-au avut si veteranii caredupa terminarea stagiului de 25 de ani primeau cetatenie romana ,un lot de pamant si o suma debani ,isi intemeiau pe teritoriul Daciei familii mixte si romaneau in provincie.Primul dintre factorii pe care-i amintim a fost
elemental militar
. Atât partea sa pasivă(fortificaţiile) cât mai
ales partea sa activă, trupele. Se ştie, de multă vreme, că în Dacia austaţionat pe parcursul existenţei provinciilor peste 70.000 de soldaţi. Lista unităţilor staţionateeste extrem de lungă. În marea lor majoritate erau unităţi auxiliare celor două leg
iuni
–
XIII
Gemina şi V Macedonica. Aceste unităţi auxiliare dar şi cele două legiuni au avut un rol imens întransformarea fundamentală ce a avut drept rezultantă romanizarea. În primul rând prin ceea cenumim astăzi drept recrutarea locală. Altfel spus,
soldaţii căzuţi în lupte sau din alte motive, ceilăsaţi la vatră au fost înlocuiţi cu bărbaţi din rândul populaţiei locale. Nimeni nu şi
-a pus
problema aducerii unor britani, gali sau din rândul altor populaţii, din rândul cărora serecrutaseră iniţial unităţile auxiliare, în momentul în care se simţea nevoia completării golurilor apărute din varii motive. Ca atrare într
-
o unitate, să zicem cohorta a II de hispani (cohors IIHispanorum) în locul celor lasaţi la vatră sau a celor căzuţi nu se aduceau bărbaţi din provinciilehispanice! Dincolo de faptul că încă din 107
-
109 existaseră chiar unităţi recrutate dintre daciimediat după încheierea războaielor. Ştim, de pildă că a existat o cohortă a III
-a de daci (cohors
III Dacorum). Logic trebuiau să existe, obligatoriu, prima şi a doua.Este adevărat aceasta,
cohorta a III-
a nu a staţionat în Dacia. După cum mai ştim că, la un moment dat a existat ocohortă a VI
-
a cea „ nouă” de al Cumidava (cohors VI Nova Cumidavensium) ceea ce implicăfaptul că existau alte cinci unităţi şi faptul că era o cohortă nouă, adică existase anterior alta mai
veche.