Explicație:
Folosirea hârtiei oferea condiția prealabilă, iar un moment cheie l-a reprezentat introducerea caracterelor mobile metalice, utilizate sistematic din jurul anului 1450. Tiparul a fost inaugurat la Mainz. În același oraș, in 1454 sa deschis un atelier în care au fost realizate cărți folosindu-se exclusiv caractere mobile metalice. Acestea erau obținute cu ajutorul unor forme de turnare dotate cu matrițe scobite, din cupru. Tiparul se răspandește rapid în Europa la sfârșitul secolului al XV-lea. Tiparul a avut și o componentă universitară. Mai precis, o catedră specială dedicată tiparului a fost înființată la Universitatea din Paris, in anul 1466. Tot în Paris apare prima tiparniță, în 1470. Pe teritoriul românesc, tiparul a fost introdus după 1500. La Târgovişte, capitala Ţării Româneşti, Ieromonahul Macarie îşi începe activitatea tipografică, sprijinit de domnitorul Radu cel Mare 1495-1508. Prima carte tipărită a fost în 1508, Liturghierul lui Macarie. I-a urmat Octoihslavon, 1510 şi Tetraevanghel slavon, 1512. Cele trei scrieri tipărite de Macarie s-au răspândit atât în ţările române, cât şi în mănăstiri din Balcani şi biblioteci din Europa.În contextul în care tiparul a dus la ieftinirea cărților, iar tipografiile s-au răspândit rapid în aproape toată Europa, era clar că societatea va trece într-o altă fază culturală. Cartea tipărită avea să revoluționeze nu doar cunoștințele, ci și practica lecturii însăși. De acum, percepția vizuală se dezvoltă în detrimentul celei auditive. Omul medieval nu va mai merge de fiecare dată in piața publică pentru a afla noutățile comunității, sau pentru a asculta lecturi publice din marii autori. Acesta va avea marea oportunitate de a accesa informațiile care îl interesează, prin textele răspândite cu ușurință datorită tiparului. Acesta este un moment foarte important în epoca în care se afirma primatul individualismului.
