Poezia nu trebuie sa fie o insiruire de “cuvinte goale” ce “din coada au sa sune”, capcana in care cad multi poeti. Verbul “insirand” evoca monotonia unor astfel de poezii, iar epitetul “goale” sustine lipsa lor de semnificatie.
Astfel de poezii, “cand nimic nu ai a spune”, sunt usor de realizat, pentru ca autorul trebuie sa aiba grija doar ca ele sa “sune din coada”, nu este preocupat de a-si exprima gandurile in cel mai bun mod cu putinta. Pentru acesti poeti, cuvintele fac poezia, conceptie gresita, intrucat cuvintele sunt doar unelte, simboluri, care, folosite cat mai bine, pot exprima poezia, poezie venita din sufletul poetului, si care, asftel, poate gasi ecou si in sufletul cititorului.
